Acest website foloseste cookie-uri pentru facilitarea accesului si livrarea multiplelor functionalitati.
Află mai multe informații despre cookie-uri aici. Daca veti continua sa navigati, vom considera ca ati acceptat folosirea acestora.

Traditie si profesionalism

Povestea unei afaceri cu traditie in vanzari

Functionam din anul 2000 in domeniul pieselor auto import, in special pe marca Volkswagen si Opel. In acesti ani de functionare am dobandit cunostinte semnificative despre piesele de schimb originale si aftermarket.

Cu toate acestea, traditia noastra in vanzari dateaza cu mult inainte de anul 2000.
Povestea incepe cu un nume cunoscut in Romania: Toma T. Socolescu.


Toma T. Socolescu (n. 20 iulie 1883, Ploiesti — d. 16 octombrie 1960, Bucuresti) a fost un arhitect român, reprezentant al arhitecturii autohtone de la începutul secolului al XX-lea până la începutul celui de-al Doilea Război Mondial. Și-a consacrat întreaga viată dezvoltării judetului Prahova si, în special, a orasului Ploiesti, prin fondarea Bibliotecii Nicolae Iorga a Muzeului Judetean de Artă Prahova „Ion Ionescu-Quintus”, contribuind totodată la viata culturală a României. Printre cele mai importante constructii proiectate se numără Catedrala Sfântul Ioan Botezătorul, Halele Centrale, Palatul de Justitie, Palatul Școalelor Comerciale, Banca Creditul Prahovei și Cinematograful Scala.
(http://ro.wikipedia.org/wiki/Toma_T._Socolescu)

 


Desi nu este inscrisa in lista proprie a lui Socolescu, mai exista o “casa de raport" pe care o putem descrie datorita faptului ca el ne-a lasat o buna fotografie reprodusa atat in “Amintiri" cat si in “Arhitectura in Ploesti".

Era amplasata, cum se spunea atunci, “in gura oborului" (care, de fapt, se mutase, cu un deceniu si jumatate inainte, la bariera Bucov), pe str. Negustori (azi, Gh. Cosbuc). La acea data, strada era plina de pravalioare marunte (fiind un vad bun), dar, pe partea nord-estica, si de locuinte elegante (unele adevarate vile) ale unor negustori bogati.


Comanditarul, D.Parvulescu, (strabunicul actualului propietar) a dorit ca imobilul sa cuprinda locuinta sa, dar si spatii de inchiriat. Locul era foarte mic si mai ales ingust, de aceea arhitectul a fost obligat sa conceapa o cladire pe intregul teren, lasand doar o curte mica in spate, cu acces prin alta strada. Desigur, era gandita pe verticala, parand si mai inalta la acea data, fiind izolata intre cladiri mult mai mici. S-au realizat un parter, trei etaje, la care a adaugat un pod inalt si un subsol.
(Paul D.POPESCU)